Pentru copii, jocul este activitate extrem de serioasa si de importanta. Prin joc, un copil isi construieste lumea, o apropie, o analizeaza si incearca sa o inteleaga. Copilul invata, isi antreneaza creativitatea si depune efortul unei activitati de munca.
Jocul este una din activitatile umane fundamentale. Prin joc, omul isi satisface imediat, dupa posibilitati, propriile dorinte, actionand constient si liber in lumea imaginara pe care si-o creaza singur.
Copiii nu pot sa cunoasca lucrurile abstracte decat trecandu-le prin experienta multisenzoriala concreta. Prin joc, copiii rezolva probleme de viata, din mediul lor inconjurator fizic si social, creaza solutii diferite - ceea ce le va dezvolta gandirea, invata utilitatea obiectelor, asculta, inteleg, se concentreaza pe ceea ce fac, devin atenti, motivati si interesati.
La copilul sugar, jocul reprezinta miscarile mainilor si picioarelor, care-i produc satisfactie. Sugarul le repeta, simte ca poate sa se miste, sa apuce, sa traga, sa gangureasca si sa silabiseasca.
Mai tarziu, copilul mic incepe sa prinda obiectele, vrea sa le apropie si sa le analizeze, sa le descopere si sa le exploreze. Toate informatiile trec prin simturi - vede, pipaie, gusta, miroase si asculta. Mai tarziu le recunoaste, stie care-i plac si care nu. La aceasta varsta descopera cu uimire ca daca trage de firul lampii, aceasta se sparge, trage de fata de masa si paharul cade. In aceasta perioada cunoasterea si invatarea merg impreuna cu jocul.
Odata cu mersul biped universul se largeste si mediul de explorat devine mult mai mare. In aceasta perioada, mama se ascunde si copilul o cauta. Cu cata placere zambeste sau chiar rade in hohote cand jocul se repeta. Apoi, tot mai mult, jocul cuprinde in el pe ceilalti. Copilul invata sa se imparta cu altii, sa ii aiba parteneri in joc. Se joaca de-a mama si de-a tata, apoi de-a educatoarea si diferiti eroi.
Referindu-se la dezvoltarea psihosociala a copilului, recunoastem in evolutia ontogenetica urmatoarele tipuri de joc:
Jocul copilului sugar - prin zambet, privit si gangurit ca raspuns la atentia si ingrijirea adultului. La acest tip de joc suntem interesati sa identificam modalitati de relationare intre parinte si copil
Jocul solitar - incepe de la un an si este o forma de joc singur a copilului sau cu adultii din jurul lui
Jocul paralel - incepe de la 1 an si 6 luni si tine pana la 2 ani. Copiii se joaca singuri chiar cand sunt impreuna cu alti copii si constienti de prezenta acestora
Jocul asociativ - in acest tip de joc copii se reunesc cu alti copii pentru a face o activitate, dar nu lucreaza impreuna si nici nu colaboreaza
Jocul cooperant - unde copiii se aduna pentru a vorbi, pentru a se juca, a realiza actiuni impreuna. Acest tip de joc apare dupa 3 ani.
